Fericirea incepe azi – sau acel moment cand realizezi ca fericirea e doar la 1m distanta

Din varii motive (personale) – nu merita dezbatute, tocmai pentru ca sunt prea personale si orice incercare de explicare a lor va fi “prea putin” pentru a intelege cu adevarat situatia si de a empatiza cu ea – nu am avut cel mai frumos Craciun ever, anul acesta. Sau cel putin asa cum mi l-am imaginat, asa cum mi l-am dorit. Sa zicem ca am fost trista, poate chiar suparata. Poate ca am si plans putin, nu-mi amintesc exact. Parca nici luminitele din brad nu aveau acea stralucire, nici cadourile de sub el cu numele meu pe ele, nu aveau acea chemare, nici gustul de sarma parca nu mai semana cu sarmaua de Craciun din alti ani … mestecam mecanic si fara sens, cazuta pe ganduri, in timp ce toata lumea in jurul meu era animata si vesela nevoie-mare.

Eram trista si punct. Incercam sa imi iau gandul de la motivele tristetii mele, insa nicio sansa; ma cufundam mai tare si mai tare, pe spirala dezolarii si a deziluziei..  ma tot intrebam cum am ajuns ca dintr-un extaz aproape de plafonul maxim legat de apropierea Craciunului si a traditiillor din jurul lui, sa ma uit in gol la brad, fara sa-mi provoace nicio reactie, nicio exaltare. Tocmai bradul, pe care altadata il adoram si il veneram mai ceva ca pe o icoana din biserica.

Si atunci, am realizat! In toata babilonia din capul meu, a iesit in evidenta un gand razlet : “e vina ta!” Adica a mea, cu mine vorbea aceasta voce interioara. “E vina ta!” pentru ca tu ai ales, in cunostinta de cauza, sa te pui intr-o situatie dubioasa si teatrala, desi stiai foarte bine ca nu trebuia sa faci acest compromis din capul locului. Din comoditate, din obisnuita, din jena de a spune “Nu” si a rani sentimentele altcuiva, te trezesti cu un gust amar toata ziua, iar amareala asta se citeste pe fata ta. O stii si tu, o stie toata lumea; stiai ca asa va fi, pentru ca nu ai cum sa fii  fericit intr-o situatie in care stiai a priori ca nu asa va fi. Si totusi, ai consimtit. Acel moment, acea ezitare – caci ai fi vrut sa zici un “Nu” hotarat, insa ti-a iesit un “MmmmNu.. Nu stiu, hai ca vedem..” – te-a adus in starea in care esti si care, vezi bine, se comporta ca o panta alunecoasa de bowling:  Nu poti sa inaintezi prea mult timp pe ea fara sa cazi.

Iar cu aceasta constatare in brate, am facut un pas inapoi, to see the big picture … mi-a luat ceva timp, insa am realizat in cele din urma: fericirea mea (interioara, de moment; nu vorbim despre Fericire) sta in mainile mele. Doar eu pot schimba totul in favoarea mea, pentru ca tot ce simt e doar o senzatie, o situatie trecatoare. Stiu ca pot simti din nou mirosul acelor de brad daca ma straduiesc.

Trebuie doar sa te detasezi un pic de acea incrancenare interioara, sa iti permiti un moment de respiro, sa identifici momentul de cumpana care ti-a adus nelinistea si sa spui: “ Ok, deci, Acela a fost momentul To in care a inceput nefericirea mea, acesta este momentul Tn in care voi inversa situatia.”

Intre T0 si Tn pot fi un million de momente, ore, zile si chiar un an, dupa cum m-a invatat propria experienta. Te poti scalda intr-o dulce-amaro obisnuita, sora cu sinuciderea little by little – si aici ma refere la o sinucidere psihica, emotioanala , sociala sau all the above – pentru foarte mult timp, fara macar sa realizezi. Important este sa realizezi momentul Tn. Sa ridici ochii si sa articulezi un “No more” hotarat, dezarmant de hotarat in sinea ta, astfel incat toate actiunile viitoare sa fie dictate de acest “No more”. Caci, this was your wake-up call. Din acest punct inainte, devii egoist, nu-ti mai pasa asa mult de consecinte, singurul lucru asupra caruia de concentrezi este evadarea ta din acea stare.

In acest punct, stii ca nu mai ai cum sa te mai intorci vreodata la T0 si dintr-o data, ochii incep sa sclipeasca, mancarea prinde gust, bradul pare din nou ca de poveste, totul prinde sens si culoare si incepi sa traiesti din nou. Iti creste pulsul, creierul are o infuzie de serotonina, iar tu te simti ALIVE!

Abia atunci, in acel moment Tn, am putut sa desfac cadourile Mosului cu zambetul si entuziasmul unui copil si sa-mi spun in sinea mea : “Oh, Doamne, in sfarsit a venit Craciunul!”

Momentul Tn il traim cu totii de mai multe ori in viata … insa este atat de eliberator incat, aceasta mica intamplare in sine, devine o sarbatoare. A ta si a sufletului tau! Haideti sa deschidem ochii si sa ne descretim fruntile putin, caci cheia e la noi! Avem puterea si detinem toate parghiile care modifica cursul lucrurilor in favoarea noastra!

Le doresc tuturor celor care sunt prinsi intre un moment T0 si un moment Tn, din varii motive (personale, nu-i asa?) sa se trezeasca si sa inceapa sa traiasca, din nou! Din nou, am zis!

Fericirea nu este decat o stare de spirit pentru care trebuie sa te simti predispus.  

                                                                                                                             Sigmund Freud