Cui apartin in acest moment? Despre cum sa traim mai mult in prezent, in Aici si Acum.
Cui apartin in acest moment?
Ieri a fost despre Limbaj si Prezenta. Despre cum sa fim mai mult prezenti in Aici si Acum, si cum limbajul reprezinta o mare parte din acest proces complex.
A fost un training de 2 zile, despre cum folosim cuvintele si cum ne influenteaza limbajul viata. Focusul discutiilor a fost in special despre cum sa le folosim in spatiul terapeutic, insa tot ce am auzit se aplica si in spatiul personal si profesional. In orice spatiu unde exista oameni si relationare.
Am trait in aceste 2 zile mai mult in Aici si Acum decat am facut-o in ultimele cel putin 2 luni. Am inteles si trait lucruri importante despre cum folosim limbaj si cum prezenta cuiva poate atinge lumea mea interna, si as vrea, cu ocazia aceasta, sa impartasesc si cu voi cateva lucruri si aspecte care au ramas cu mine.
Cuvintele sunt mai mult decat niste cuvinte. Cuvintele ne vindeca. Ne pot vindeca. Incarcate de anumite emotii, spuse de anumite persoane, intr-un anumit context, cuvintele pot atinge sufletul, pot misca adancurile, pot produce ecouri emotionale si pot alina si linisti.
Cuvintele au un impact masiv asupra vietii noastre emotionale, cat si asupra unei alte persoane.
Ne folosim de cuvinte pentru a ne exprima noi pe noi, ca personalitate si individualitate, dar si pentru a exprima starea noastra interioara. Cand ne folosim de cuvinte pentru a exprima ceea ce se intampla in interiorul nostru, de fapt, cateodata, dam un sens a ceea ce se intampla in interiorul nostru.
Poate chiar pentru prima oara.
Cand descriem ce simtim, de fapt, descriem universul nostru intern si felul in care ne raportam noi la noi, la gandurile, la emotiile noastre, la credintele pe care le avem in noi. Prin cuvinte ne conectam unii cu ceilalti si ne si deconectam. Dar cuvintele, per se, nu sunt totul. Pe langa cuvinte, adica partea mai constienta a limbajului, mai exista si o altfel de expresie.
Limbajul non-verbal.
Micile semnale pe care corpul nostru le exprima – privirea, expresia fetei, postura corpului, gesturile, vocea, atat volumul cat si tonalitatea, campul energetic emanat – toate indica alte informatii despre noi. Ele sunt nuantele mai subtile, si pot fi in linie cu cuvintele pe care le folosim, sau nu.
Constient sau nu putem transmite un mesaj prin cuvinte si un alt mesaj prin limbajul non-verbal. De aceea, cateodata, putem observa cum cineva spune da in cuvinte, dar corpul lui transmite mici semnale de rezistenta, lipsa de entuziasm, energie scazuta, eventual si putina iritare in tonul vocii. Si invers, poate cineva sa zica ca nu isi doreste ceva anume, ca ii nu place, dar sa aiba un mic ranjet in coltul gurii si sa ii sclipeasca ochii. Acolo unde cuvintele nu zic toata povestea, o va face corpul si limbajul non-verbal exprimat prin corp.
Fara exceptie.
Limbajul non-verbal nu este ceva ce putem controla mental. Viteza la care apar semnalele non-verbale este de N ori mare mare decat viteza cu care reactionam intentionat la ceva, abia dupa ce am interpretat ce inseamna acel ceva pentru noi. Limbajul non-verbal este cel instinctual si care are loc cu viteza luminii, trecand pe sub nivelul nostru de awareness/atentie.
Cele doua, impreuna, cuvintele si non-verbalul, dau ceea ce se numeste – prezenta.
A fi prezent inseamna a fi prezent tu cu tine, adica a fi in contact cu experienta ta interna, si, in acelasi timp, a fi in contact si cu ceilalti. In acelasi timp. Moment de moment, are loc acest dans, intre mine si tine si spatiul dintre noi. Nu este un dans usor, si cateodata e nevoie de mult antrenament inainte de a putea incepe sa fim prezenti, cu adevarat.
Unii dintre noi suntem mai mult cu celalalt si atent la ce exprima, ce zice, ce face celalalalt si deconectati (mai mult sau mai putin) de noi insine, adica un fel de abandon de sine de care nu suntem constienti. Sau la nivelul urmator, un fel de fuziune emotionala si energetica cu celalalt sau cu mediul.
Dar si invers, suntem mult interiorizati si atenti la experienta noastra interna, ganduri, emotii, senzatii, incat nu putem fi si cu cealalta persoana. Nu suntem deschisi sa auzim ce zice, nu percepem, nu intelegeam ce vrea sa ne transmita chiar daca poate auzim cuvintele.
Insa niciuna dintre aceste stari nu inseamna a fi prezent. A fi prezent inseamna a fi si cu mine si cu tine. Adica exista atat de mult spatiu intre noi incat pot sa ma percep si pe mine, si pe tine, dar si spatiul dintre noi. Pot fi atenta si la experienta mea interna, dar si la a ta.
Doar asa ma pot exprima cat mai autentic. Stiind care sunt starile mele si care sunt ale tale, gandurile mele si ale tale, si doar asa pot face diferenta intre noi sau pot sti cand te apropii de limitele mele si pot sa zic „Stop”. Daca sunt prea mult cu tine, nu stiu cine sunt eu, pentru ca sunt prea aproape de tine, sau una cu tine, si daca nu sunt deloc cu tine, sunt doar eu, izolat de tine si de mediu. O insula pustie.
A fi prezent inseamna a fi capabil sa fim cu toate. Si asta este o capacitate, iar ea se poate antrena si creste angrenand awareness-ul sau atentia. Adica capacitatea de a fi constient de sine, moment de moment.
In Aici si Acum.
– Unde sunt acum si ce fac? Sunt la mine „in teren” sau la tine? La cine sunt atent? La tine sau la mine? De cat timp? M-am deconectat vreodata?
– Ce simt acum? Starile sunt ale mele sau ale tale?
– Traiesc cumva odata cu tine ce traiesti tu acum in timp ce imi povestesti cum e viata ta?
– Eu ce simt acum? Ce senzatii am eu in corp?
– Cui apartin in acest moment?
„Once you understand the power of your words, you won’t just say anything. Once you understand the power of your presence, you won’t just be anywhere.”
======
In poza, intr-unul din momentele „cu mine si cu ceilalti”.
Festivalul Unfinished, Sept. 2023
