Triggerii nostri emotionali sunt puternic stimulati in timpul sarbatorilor. Cum le facem fata?

Inainte de a va ura cele frumoase de urat, as vrea sa deschid un subiect mai putin placut .. dar poate de o importanta mai mare decat o urare standardizata. 

Sarbatorile in familie, in mod ideal, ar trebui sa le putem vedea ca pe un prilej de bucurie, reconectare, regasire. Sa fie un moment sau un spatiu in care sa ne simtim acceptati, iubiti, in siguranta, pentru ca .. “daca nu in sanul familiei”, cum se spune, atunci unde?! .. Insa, cu o mare tristete si greutate in suflet stiu ca in cazul foarte multora dintre noi, nu este asa..

Cand exista dinamici toxice (si sincera sa fiu, cred ca in toate familiile exista) intre membrii familei, sarbatorile devin … prilej de traumatizare si re-traumatizare.

Ne ducem “acasa” cu garda deja pusa, incepem sa ne gandim cu groaza cu o zi sau doua inainte ca iar “trebuie sa mergem la ai tai sau ai mei” si, cand ajungem acolo suntem .. hyperalert. Deja stresati de dinainte sa fi intrat in casa, suntem in fight or flight response .. atat noi, si cat ceilalti membri ai familiei, si reactionam din acel loc pe toata durata vizitei.

Toate lucrurile nespuse si reprimate, durerea si amintirile care dor, ranile emotionale netratate si ignorate ani de zile, parerile contradictorii pe subiecte sensibile – toate sunt acum la mijloc si stau in calea conectarii autentice dintre noi.

Pentru ca nici noi, si nici parintii nostri nu am invatat cum sa ne controlam emotiile si impulsurile, cand cineva incepe, nici celalalt nu poate sa se abtina, si deci masa de sarbatori devine .. un teren minat. Nu stii pe ce calci si de unde explodeaza ceva. In scurt timp, ceea ce trebuia sa fie un moment de liniste devine ..  un razboi.

Desi este cel mai greu lucru de facut, ceea ce putem face pentru a rupe acest ciclu este si cel mai mare salt in dezvoltarea noastra personala, si anume, sa OBSERVAM cum reactionam.

Ne uitam la ce stimuli/triggeri emotionali avem in jur si cum reactionam. Ce anume “ne enerveaza” si ce reactie produce in noi: ce spunem, cum spunem, ce gesticulam, ce expresii faciale avem. Ne observam noi pe noi, din pozitia spectatorului care priveste o scena de teatru. In aceasta dubla pozitie, de actor-spectator, reusim sa ne vedem noi pe noi insine, observam partea care actioneaza si dezvoltam partea din noi care vegheaza.

Ceea ce inseamna ca acum avem 2 parti. Una prezenta, constienta, care observa, una inconstienta, care doar reactioneaza la stimuli. Daca suntem in totalitate absolviti (enmeshed) doar cu partea care actioneaza, nu ne putem opri, nu ne putem sustrage dinamicii toxice. Doar partea care observa poate face asta..

Dar pana acolo, e nevoie sa invatam sa ne observam (fara sa ne judecam) pe noi insine.

Cum invatam sa ne observam pe noi insine fara sa ne judecam?

1/Devenim prezenti si constienti de noi insine – cum ne comportam, ce simtim, ce gandim cand ne intalnim cu anumite persoane din viata noastra care, mai mult des decat rar, “ne enerveaza”. Ceva ne produce disconfort cand interactionam cu ei si incepem sa ne observam. 

Cand ne observam, nu suntem una cu ceea ce vorbim sau facem. Nu ne identificam complet cu mintea noastra. Cand reusim sa ne observam, ne uitam la discutia pe care o avem cu acea persoana, ca si cand ne-am uita la o piesa de teatru.

Tu esti cel care joaca pe scena, si tot tu, te observi pe tine gesticuland, vorbind, si avand diverse reactii la ceea ce ti se intampla.

2/ Tinem un jurnal cu triggerii nostri. Ce scriem in jurnal? Ce persoane ne irita, in ce discutii/teme/probleme se intampla asta, la ce cuvinte reactionam, ce emotii traim, ce gandim, si ii dam un scor de intensitate, 10 fiind intensitatea maxima.  Cand nu te mai recunosti, nu stii de ce ai facut sau zis ceea ce ai zis, inseamna ca triggerul a fost atat de puternic incat ai raspuns “outside of your character”. Nu ai fost tu.

Pentru mine, acum, dupa cativa ani de practica a observatiei de sine, de cate ori “cineva ma supara” si simt ca e de o intensitate de peste 7, sau am o situatie cu care ma confrunt de ceva timp si in care simt ca ma invart in cerc – iau jurnalul si ma intreb:

Ok, Andreea, fii sincera cu tine: ce e de fapt aici care te supara? Ce exista si nu pot sa observ? Ce se vrea vindecat? Ce parte din tine a fost ranita, pe unde sangerezi si tu te faci ca nu vezi?

Toate ranile noastre, toate partile din noi care sunt “agatate” intr-o dinamica toxica cu o alta persoana au nevoie de ingrijire, atentie, compasiune si intelegere. Nu respingere, nu judecata, nu ostilitate. Nu ne ingropam nevoile, oricat de absurde ar parea, sau nejustificate. Pentru ca .. daca facem asta, ne ingropam, de fapt, pe noi insine. Toate acestea sunt bucati din noi. Toate nevoile ingropate de vii in subconstient, se intorc in viata noastra in feluri in care ne este greu sa ne imaginam. Puterea subconstietului este infinit de mare si fara sa ne dam seama, incepem sa proiectam pe altii ceea ce zace in subconstientul nostru, sau sa re-cream situatii de viata in care vom fi obligati sa ne uitam la toate acele nevoi ignorate. 

Nu scapam orice ar fi. Nevoile noastre sunt ori vazute constient si ingrijite, ori ramanem inconstienti, dar „viata” va avea grija sa ne puna in situatiile potrivite pentru a ne face atenti acolo unde avem nevoie sa dam atentie. Si daca nu o sa vedem ce e de vazut din prima, putem fi siguri ca situatia se va repeta la infinit pana o vom face. E alegerea noastra. Dar varianta a doua este infinit mai lunga si mai dureroasa.

3/ Analizam reactiile noastre emotionale. Dupa cateva zeci de siuatii [care se strang relativ repede daca suntem usor de iritat :)] incepem sa observam ce corelatii si legaturi exista intre situatii. Cu siguranta niste patternuri se vor vedea foarte clar. Poate fi aceeasi persoana, sau aceeasi situatie sau reactie care “ne scoate din sarite”, sau dupa cum spuneam, ne facem sa nu mai fim noi.

Ce face sau zice o persoana astfel incat are un ecou atat de mare in noi are mai putina de-a face cu ei, decat are cu noi. Nici nu conteaza cine sau ce a zis, ci ce reactie a provocat in mine. In cate alte situatii am mai reactionat asa? In cate alte arii din viata mea exista acelasi pattern?

De cate ori simti ca azi “te-ai enervat iar” – de fapt, ce s-a intamplat a fost ca ai dat iar peste un trigger emotional puternic DE-AL TAU si, indiferent de ce s-a discutat sau intamplat si a cui a fost vina, acel punct sensibil care a fost “zgandarit” iti apartine. Nu este acolo “din cauza” persoanei care te-a enervat, ci era acolo de dinainte, doar ca aceasta, prin felul ei de fi, ti l-a activat. Aceasta constientizare este una foarte importanta. 

Sa intelegem si sa acceptam ca nu CEILALTI sunt de vina, ci NOI AVEM ceva la care e nevoie sa ne uitam si sa reparam in noi (a se citi “vindeca”) este cea mai mare constientizare pe care o putem face in calatoria noastra de dezvoltare personala si spirituala.

Imi dau seama ca ceea ce propun aici .. NU E USOR. Si nici nu se intampla repede.. insa este singura cale de a ne elibera de durere, suferinta, negativism, frustrare si manie, tristete, gelozie, invidie (si toate emotiile negative, in general). Daca intelegem ca:

1. Ma doare ceva.
2. Daca ceva ne doare, inseamna ca e o rana, undeva.
3. Daca ea exista, inseamna ca poate ar trebui sa ma uit la ea.
4. Daca ma uit la ea, si vad ca e o rana adanca, sau mai veche, inseamna ca poate nu e prima oara cand mi se intampla.
5. Daca e mai veche, inseamna ca mi s-a mai intamplat, fara sa imi dau seama ..

Deci, cum fac sa nu se mai intample?

Raman de veghe. Raman prezent in viata mea, atent la ce zic, ce fac, ma observ. Sunt constient. Stiu de ce fac ceea ce fac si zic ceea ce zic. Sunt eu in compania mea tot timpul, iar acea parte din mine care ma observa este o parte a constiintei mele de sine, dar este o constiinta superioara (higher consciousness/higher self) care observa si ghideaza o constiinta inferioara (self/ small self).

Un Eu alt meu, superior, mai detasat, mai echilibrat, mai asezat in propriile reactii, mai intelept, mai deschis la greseala, la intelegere si mai empatic cu mine insami (self/small self). Un Eu care ma creste, care ma ghideaza catre decizii mai bune. Moment de moment, ma ajuta ma dezvolt, sa ma ascult, sa vad unde sunt ranit si pas cu pas, sa ma aliniez mai bine cu mine. Eu (small self) cu celalalt Eu (higher self).

Triggerii nostri emotionali ne transforma in cei mai buni profesori si invatatori. Ne arata exact ce parti din noi au nevoie de vindecare.  E nevoie doar sa “ascultam” atunci cand sunt activati si ei ne vor indruma imediat pasii spre o noua etapa de evolutie personala – constientizarea subconstientului, al sinelui nostru mic (constienta), si al Sinelui autentic (higher  Self) si dar si prezenta de a ne intreba tot timpul si a fi capabili sa ne raspundem:

Din ce instanta reactionez eu acum? Din ce instanta ar trebui sa reactionez?