Constient vs. Subconstient: ce forte ne fac sa ne comportam irational? [Will Smith Case Study]

The conscious mind determines the actions, the unconscious mind determines the reactions; and the reactions are just as important as the actions. ” – E. Stanley Jones.

Pentru azi planuisem alta postare, dar pentru ca Will Smith mi-a oferit material mai bun de lucru si m-am gandit si eu la incidentul de ieri destul de mult, am zis ca merita sa analizez putin pe marginea lui. Pentru mine este pe cat de interesant, din punct de vedere psihologic, pe atat de trist si socant, in acelasi timp. 

De cand am citit prima stire despre acest incident imi tot vine in minte titlul cartii de care m-am apucat chiar ieri “Subliminal: How Your Unconscious Mind Rules Your Behavior”, Leonard Mlodinow si cum se aplica in cazul lui Will.

Ce ar trebui sa se intample in mintea si sufletului unui om si actor de talia lui, sa fie impins sa faca un gest atat de agresiv, intr-un cadru atat de formal? Ce trebuie sa ti se intample ca sa iti zboare toata ratiunea pe geam si sa ajungi sa te comporti ca si cand toata cariera ta, reputatia si viitorul tau nu mai conteaza? 

Puterea subconstientului.

Asta ar trebui sa ti se intample. Putere, pe care noi, in lumea moderna, inca nu prea am studiat-o. Studiile despre cum influenteaza subconstientul comportamentul uman abia acum, de cativa ani, au inceput sa apara, si in urmatorii ani o sa devina din ce in ce mai evident, cat de mult suntem “la mana” lui. Cel putin asta e parerea mea; dar sa revenim la Will Smith.

Ieri dimineata am primit un mesaj cu un link. “Ai vazut asta? Sigur e fake.” 

Nici nu am dat click. Am vazut ca era vorba despre Chris Rock si Will Smith, ambii actori de comedie. Deci da, era foarte posibil sa fie un gig pentru Oscars. Insa, in timp ce ma spalam pe dinti si mi s-au mai dezmortit functiile analitice, mi-a venit in minte o intrebare: 

“Chiar si asa, de ar fi un gig .. sa promovezi un gest de violenta la Oscars?! Nici macar pentru o suma mare de bani nu e ok sa iti patezi imaginea in felul asta. Mai ales ca in US violenta e unul dintre cele mai puternice triggere emotionale si cauza multor evenimente tragice in ultimii ani. Deci..? Ce ar putea fi? Pentru ce s-ar duce Will Smith pe scena sa il palmuiasca pe prezentator?” 

Dau click pe video. Totul mi-a parut regizat pana am vazut reactia prezentatorului dupa ce primeste palma… genuine shock. “Hmmm.. Are cel putin 2 secunde in care se pierde cu firea, apoi isi revine extrem de repede si se scoate elegant cu o replica inteligenta.”, mi-am zis.

Totul s-a intamplat atat de repede incat mintea mea inca credea ca e o gluma. Doua secunde mai tarziu, totul mi-a devenit clar. L-am vazut din nou in prim plan, pe Will Smith, urland din toti rarunchii. 

“Ah, da, FURIE. Aia e, o recunosc!” 

Da, stiu ce e. E o angoasa extrem de puternica, cu o miza mai mare decat miza pierderii unei cariere. Cand avem de-a face cu o criza existentiala, pe viata si pe moarte, faptul ca ne vede o lume intreaga facand un gest disperat (indiferent din ce motiv) devine un pret relativ mic de platit. 

Durere profunda amestecata cu furie oarba (O-A-R-B-A), amestecata cu neputinta si nedreptate, amestecata cu sentimentul de pierdere al controlului, plus rusine si/sau vinovatie … acest cocktail de emotii si stari ne poate impinge la acte necugetate.. sau mai bine zis, disperate. In incercarea lui de a prelua controlul asupra a ceea ce zice lumea si mass-media despre boala sotiei sale, se ridica de pe scaun si “preia inapoi controlul, dand o lectie tuturor celor care au avut ceva de zis vreodata”.

“Ahhh, ce bine a fost! Ce m-am racorit!” l-am vazut parca pe Will zicand asta si zambind din coltul gurii in timp ce coboara de pe scena. As vrea sa cred ca radea pentru ca scena era regizata, insa ma tem ca zambea pentru ca satisfactia acelei palme a fost …imensa.

Nu Will Smith a urcat pe scena sa se racoreasca, ci unconscious Will Smith a facut asta. Umbra lui.

Adica acea parte a mintii lui unde rezida toate emotiile reprimate si suprimate, si care au pus stapanire pe el, in cel mai prost moment cu putinta.

Daca ar fi putut sa fie mai prezent cu el si emotiile lui, acestea nu l-ar fi coplesit, ci le-ar fi continut. I-ar fi raspuns lui Chris Rock tot cu o gluma isteata, sau ar fi asteptat pana la discursul lui de acceptare a premiului ca sa i-o intoarca. Insa nu a putut. Presiunea interna, emotionala si psihologica, de a face sau zice ceva chiar atunci, si nu 10 minute mai tarziu, a fost atat de mare incat a actionat la impuls.

Subconstientul lui a vazut asta ca pe o oportunitate perfecta de a mai elibera putin din tensiune si a preluat controlul, facand din omul rational Will Smith doar un executant. Creierul emotional a ignorat toate functiile analitice si rationale. S-a urcat pe scena, si si-a “anihilat” amenintarea. Chris Rock a reprezentat in acel moment toate comentariile negative si tot “raul” care se adunase pana in acel moment in subconstientul lui Will Smith. Din pacate pentru el, paharul i s-a umplut la o gala internationala si toata lumea a fost martora la incident. 

Ce a facut Will e un gest cu care, sunt sigura ca multi dintre noi putem relationa. Asta se intampla cand alegem sa ne ignoram emotiile (negative) si sa le colectionam undeva in subconstient pana ajungem cu ele la punctul de fierbere. Acest nivel e diferit pentru fiecare dintre noi, insa o data atins, vom avea tendinta de a reactiona exagerat la orice stimul extrem de mic. 

Cum sa ne exprimam emotiile negative in moduri non-distructive

Nu as vrea sa inchei acest articol inainte de a zice ca, furia, ca si emotie, nu este o emotie distructiva, din contra. Ea ne ajuta sa luam decizii mai bune, daca ascultam mesajul pe care il contine. Insa atunci cand furia (emotia) se transpune in comportament si apar reactii fizice, atunci vorbim de agresivitate si violenta, sau chiar ostilitate: tipete, injuraturi, trantit usi, aruncat cu lucruri, distrus pereti si alte obiecte. 

Mania si furia exprimate printr-un comportament distructiv nu ne permit sa construim relatii hranitoare nici cu ceilalti, dar nici cu noi insine.  Pot ascunde in spatele lor afectiuni mai serioase, ca anxietate si depresie. De aceea, este de preferat sa invatam cum sa ne exprimam emotiile negative intr-un mod mai constructiv decat sa o facem prin violenta fizica si verbala.

Am alcatuit o lista de metode si exercitii care ajuta cand avem de eliberat o cantitate mare de energie. Si care m-au ajutat si pe mine atunci cand am avut nevoie de ele. Dar despre asta intr-un alt articol 🙂

Sporturile si exercitiile axate pe mindfulness pot fi de folos insa dupa momentul eliberarii. Mai intai avem nevoie de un mediu safe in care sa eliberam tot ce am strans, apoi sa ne centram emotional. Pentru ca in primul rand avem de lovit, de tipat, de exprimat fizic acea energie si abia dupa aia avem de ingrijit ranile emotionale care ies la iveala dupa ce furia a trecut. 

Pentru ca ele exista, sunt acolo, doar ca le-am acoperit cu furie si frustrare prea mult timp.

Metode si exercitii:

• plimbari zilnice pe jos, in natura
• exercitiul scrisului in jurnal despre tot ce simtim. Necenzurat, cu injuraturi, tipete, si semne de exclamare! Cu tot.. Le punem acolo pe toate.
• acelasi exercitiu, insa prin inregistrare audio. Te inregistrezi avand conversatia imaginara in care zici tot ce simti, te exprimi, manifesti tot ce ai de manifestat.
• acelasi exercitiu dar fara inregistrare. Asta poate parea ceva mai ciudat si dificil de facut. Ar ajuta sa fii singur(a) acasa, sau pe camp, sau in padure.
• vorbesti, explici, povestesti unui prieten ce ti se intampla. Insa unui prieten care asculta si nu te intrerupe sa iti zica parerea lui, si nici nu iti spune ca exagerezi. Doar te lasa sa vorbesti, sa te agiti, sa te superi, sa plangi, sa fii suparat si sa te descarci.
• dansat si cantat cu voce tare pe melodii mai energice, poate chiar rock 
• daca vine la pachet cu ura, resentimente, nedreptate si dorinta de a te razbuna, scrisul ain’t gonna cut it. E nevoie de ceva mai hardcore. Poate chiar tipat/strigat la luna. Sau pe un camp. Highly recommended. Been there, done that. Nimic mai eliberator decat sa urli pana scoti tot. 
• sporturile de contact. Boxul, thai box sau poate chiar alergat. In principiu orice sport, dar ajuta daca e din categoria de contact, pentru a consuma agresivitatea prin lovituri. Asta isi doreste corpul nostru sa faca, de fapt. Doar ca e nevoie sa ii dam un mediu sanatos in care sa se si intample, nu pe scena Oscarurilor
• exista sali speciale in care poti demola sau distruge mobila cu un baros. Scary .. da, dar highly effective.
• daca te prinde un moment din acesta acasa, poti da cu pumnii in canapea sau in pat, poti de asemenea lovi cu o perna canapeaua, sau cu un alt obiect, pana te epuizezi fizic.
• apoi avem nevoie sa ne uitam la cauza lor, undeva mai deep. Pentru asta avem nevoie de un terapeut ca sa ghideze procesul, pentru ca ce ascunde furia, ura, resentimentele, sunt rani emotionale pe care avem nevoie sa le vindecam. Iar pentru asta ar fi de preferat sa o facem alaturi de un om trainuit sa faca asta. Tipul de terapie/terapeut e o alegere personala, si putem opta si pentru terapii alternative, doar sa avem grija sa facem un research bun inainte. E nevoie sa intelegel ce specializare are, ce metode foloseste, ce recomandari si reputatie are si cati ani de experienta.