Terapie holistica – viitorul terapiei si al vindecarii
„Când vine vorba de complexitatea experienței umane, nu putem trata oamenii doar printr-o singură lentilă, o singură perspectivă, un model sau un șablon. Trebuie să luăm în considerare totul, toate nivelurile experienței noastre umane: fizică, psihologică, emoțională/somatică și spirituală.”
Această abordare, sistemică, este aliniată și cu viziunea mea asupra viitorului terapiei. Acest gând a ajuns la mine în timp ce citeam un pasaj dintr-un newsletter primit astăzi.
Am rezonat atât de mult încât m-am hotărât să-l copiez aici și să încerc să îl redau cât mai aproape de varianta lui originală din limba engleză.
„Complexitatea ființelor umane nu poate fi redusă la un singur câmp conceptual. Ființele umane se luptă cu suferința în moduri unice, adaptările pot fi uneori surprinzătoare și creative. Reducționismul la orice teorie nu pare nici posibil, nici adecvat și, mai ales, ineficient și uneori chiar mai confuz.
Opusul reducționismului este holismul care încearcă să includă mai multe elemente ale sistemului mai mare. Un exemplu în acest sens este domeniul vindecării traumei, care în ultimii ani a învățat multe despre importanța laturii somatice a lucrurilor. Includerea corpului a devenit esențială în tratamentul eficient al traumei.
Vedem acum mai clar ca niciodată că psihologia are nevoie de biologie. Intelectul nostru trebuie să onoreze înțelepciunea sistemului nervos. Cortexul nostru prefrontal trebuie să admită că reacția amigdalei în căutarea siguranței este întotdeauna mai rapidă decât orice gând rațional. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care practicienii de terapie folosesc tot mai multe tehnici somatice în munca lor psihologică și spirituală.
Nu este vorba despre unul sau altul. Este vorba despre sinergia abordărilor care permit experiențe întruchipate. O concentrare prea mare pe un unghi poate duce la un cost uriaș pentru sănătatea generală. Să aruncăm o privire rapidă la trei exemple: pasaj spiritual, pasaj psihologic și pasaj cognitiv. Nu ca o critică, ci ca o apreciere pentru intențiile lor și viziunea sinceră asupra posibilelor dezavantaje.
🔸 Bypass-ul spiritual ignoră în esență complexitatea psihologică și neurobiologică. Poate lua forma folosirii practicilor spirituale pentru a evita sentimentele nerezolvate, pentru a ocoli rănile emoționale sau pentru a evita dificultățile în relația cu ceilalți. O persoană poate ignora situațiile incomode, deoarece crede că disconfortul este un pas pe care l-a depășit. Uneori, când cineva ajunge într-o stare de meditație, poate avea o dorință inconștientă de a se ridica deasupra laturii brute și dezordonate a ființei umane.
🔸 Pe de altă parte, Psychological Underpass ignoră natura noastră cea mai profundă. Se referă la o implicare excesivă cu conceptele psihologice și literatura „științifică”, fără a se apropia vreodată de transcendența domeniului conceptual. Bazându-ne doar pe mintea rațională, nu ne poate duce foarte departe. Trăind doar in minte, ne învârtim doar în cerc, rămânând mereu la suprafață.
🔸 Masca cognitivă, Cognitive Overpass, un termen folosit de Loch Kelly, poate lua forma adoptării unei identități de „martor atent” sau „manager rațional”. O persoană poate avea o persona (o mască) care acoperă persoana adevărată de dedesubt și multe dureri nerezolvate se pot ascunde sub o suprafață rigidă. Răni cele mai profunde sunt raționalizate, astfel că sinele autentic rămâne blocat într-un loc mic, ordonat, dar strâmt, care ascunde autenticitatea și blochează adevărata vindecare.
Nu avem nevoie de un martor rece și îndepărtat care să spună „Totul este o iluzie”, ci de un însoțitor plin de compasiune, cu inima deschisă, care să spună „Sunt aici cu tine”.
Abordările moderne de terapie combină mindfulness plin de compasiune, tehnici somatice, practica meditației, instrumente de neuroștiință și expertiză în psihoterapie într-un mod complementar. Am putea numi asta holism terapeutic.”
– Michał Grześkowiak și echipa LifeArchitect.com (text tradus din limba Engleza)
Viitorul este holistic.
Nimic nu este lăsat nevăzut și lipsit de importanță. Nicio parte din sistem nu este mai puțin importanță, ignorată sau minimizată, căci, ca în orice sistem, integritatea sistemului este compromisă dacă o parte lipsește sau nu funcționează.
Corpul (prin senzațiile, sentimentele și emoțiile sale) informează mintea despre ce este bine și potrivit pentru noi și ce nu este, astfel încât să putem lua decizii mai bune, sufletul ne deschide calea către o modalitate mai sinceră, mai plină de intenție și de împlinire de a trăi, iar apoi mintea planifică și execută exact asta. Totul funcționează într-un sistem și își are locul său la masă.
Dacă ne deconectăm de sufletul și spiritul nostru, trăim o viață fără scop, detașat, fără sens, simțindu-ne pierduți în orice moment, indiferent de ce am avea sau schimba în jurul nostru, dacă ne deconectăm de la inimă și emoții (și deci, automat și de trup) trăim doar în capul nostru, o viață fără culori, simțindu-ne goi și amorțiți, într-o lume (interioară) fără bucurie sau a iubire, iar dacă ne deconectăm de la minte și trăim doar în tărâmul eteric, suntem lipsiți de trup, deconectați de viața materială și deci, de realitate, rămânând mereu instabili, parcă neîntemeiați.
Doar atunci când toate părțile se unesc, ne unim și noi într-un sistem închegat, și, pe măsură ce ne conectăm cu părțile noastre cele mai profunde, cândva exilate, începem să curgem și noi. Curgem odată cu curgerea vieții, și poate pentru prima dată, începem să ne dăm seama că viața curge din interior, și nu invers.
